Tuturor celor care ati fost alaturi de noi in zbuciumatul an 2010 va multumesc, in nume personal si in numele colegilor din Grupul de presa Exclusiv si din compania Exclusiv Media Group si va doresc sa aveti parte de un an nou cu bucurii si satsifactii, cu sanatate si fericie alaturi de toti cei care conteaza in viata voastra.
Sa ne regasim cu bine in noul an 2011.
La multi ani !
vineri, 31 decembrie 2010
duminică, 14 noiembrie 2010
Pasul Vilcan – noul “Castel din Carpati”
Despre Pasul Vîlcan nici internetul şi nici localnicii nu au prea multe de spus. Considerată drept principala zonă turistică aferentă municipiului Vulcan, Pasul Vîlcan a fost, în ultimii ani, izolat de interesul turiştilor, în mod special din cauza accesului extrem de anevoios şi a lipsei unor unităţi de cazare cu pretenţii. Toate aceste impedimente sunt pe cale să fie rapid înlăturate, graţie unei investiţii de mari proporţii care va asigura, încă din acest sezon turistic de iarnă, accesul în staţiune prin intermediul unei moderne instalaţii de transport pe cablu de tip telegondolă.
Chiar şi aşa, cei care încă privesc cu îndoială sau chiar scepticism şansele de dezvoltare a unei noi staţiuni turistice de interes naţional în Pasul Vîlcan sunt foarte numeroşi. Ce le poate oferi turiştilor zona Pasului Vîlcan ?, se întreabă aceştia. Încercăm, în reportajul nostru pe teme turistice să vă oferim câteva răspunsuri. Verificate !
Cine nu a avut vreodată curiozitatea de a străbate pe jos cei circa 6-7 kilometri care despart centrul municipiului Petroşani de zona în care se află satul de vacanţă Pasul Vîlcan, ar putea crede că, din punct de vedere turistic, Vulcanul nu are nimic de oferit. Realitatea este însă cu totul şi cu totul alta. Cu numai puţină (bună)voinţă şi câteva informaţii utile, orice turist care urcă o singură dată la Pasul Vîlcan, fie că face acest lucru în miez de iarnă sau în zilele toride de vară, îşi va dori negreşit să revină. Pentru că Pasul Vîlcan îşi are, în fiecare anotimp, farmecul şi poveştile sale.
Istoria spune că prin aceste locuri s-au preumblat dacii lui Burebista, în căutarea muntelui sfânt Kogaion. Aşa cum drumul care străbate Munţii Vâlcanului, din Oltenia spre Transilvania este cunosut ca fiind “drumul romanilor”, bătut de acum mai bine de 2000 de ani de oştile împăratului Traian, în drumul lor victorios spre Sarmizegetusa Regia.
Acelaşi drum a fost, secole de-a rândul una din principalele porţi de acces dintre Ţara Românească şi Ardeal, înainte de construcţia Defileului Jiului. Pe “drumul carelor” care şerpuieşte prin Munţii Vâlcanului, de la Schela la Vulcan, a trecut şi marele Voievod Mihai Viteazu, la 1600, în drumul său spre Viena. El chiar a petrecut o noapte pe aceste meleaguri, în locul cunoscut şi astăzi drept Poiana lui Mihai, în apropierea comunei Schela (Gorj). Aici se află de altfel şi un impresionant monument dedicat lui Mihai Viteazu şi, în fiecare an, la început de septembrie, este organizat un inedit festival artistic în memoria domnitorului.
Dinspre Valea Jiului, drumul care urcă în Pasul Vîlcanului, la 1440 de metri altitudine, până sub latura de răsărit a masivului Straja, trece printr-un peisaj de o frumuseţe aparte. Fie prin valea Morişoarei, fie prin valea Căprişoarei, fie prin valea Baleii, fie chiar pe sub coasta sau pe crestele vârfului Straja, dins-pre staţiunea cu acelaşi nume de la Lupeni, traseele turistice care duc la Pasul Vîlcan dezvăluie tot atâtea frumuseţi ale spectacolului naturii, cu un peisaj sălbatic, cu izvoare de apă bună şi păduri de o frumuseţe rară.
Iarna, Pasul Vîlcan devine un paradis al iubitorilor sportului alb, dar şi un loc de pelerinaj pentru cei care doresc să petreacă nopţi albe în intimitatea caracteristică cabanelor discrete de munte. Este adevărat, încă nu sunt multe locuri de cazare la Pasul Vîlcan, dar fiecare proprietar de căbănuţă din satul de vacanţă poate fi o gazdă primitoare pentru turiştii curajoşi, care se încumetă să urce, iarna, la schi sau săniuş, în Pasul Vîlcan. Deocamdată aici există doar o singură pârtie omologată conform standardelor, în lungime de 680 de metri. O alta însă se află în plin proces de amenajare, astfel încât până la căderea zăpezii să poată fi funcţională.
La Pasul Vîlcan, străvechi lăcaş de popas pentru turişti de-a lungul veacurilor, activitatea de turism specifică secolului XXI începe să se scrie abia acum. Autorităţile locale sunt decise să exploateze istoria acestor locuri şi să o transforme într-un punct de interes nu doar pentru români, ci şi pentru turişti din Europa şi din întreaga lume. Dincolo de investiţiile masive în infrastructura de acces, de cazare sau de practicare a sporturilor de iarna, Pasul Vîlcan este decis să le “vândă” turiştilor un mit. Un mit care vorbeşte despre un peisaj de basm atât de feeric şi misterios descris de Jules Verne în cunoscutul său roman “Castelul din Carpaţi”.
Dacă sunteţi pregătiţi pentru poveste, atunci fiţi pregătiţi pentru o incursiune turistică în Pasul Vîlcan. Istoria, frumuseţile naturii, ospitalitatea oamenilor, bucatele tradiţionale şi bucuria pe care o oferă muntele, în fiece anotimp, sunt tot atâtea motive care să vă răsplătească curiozita-tea de a vizita noul “Castel din Carpaţi”. Care se ridică, repede şi sigur, în Pasul Vîlcanului.
Chiar şi aşa, cei care încă privesc cu îndoială sau chiar scepticism şansele de dezvoltare a unei noi staţiuni turistice de interes naţional în Pasul Vîlcan sunt foarte numeroşi. Ce le poate oferi turiştilor zona Pasului Vîlcan ?, se întreabă aceştia. Încercăm, în reportajul nostru pe teme turistice să vă oferim câteva răspunsuri. Verificate !
Cine nu a avut vreodată curiozitatea de a străbate pe jos cei circa 6-7 kilometri care despart centrul municipiului Petroşani de zona în care se află satul de vacanţă Pasul Vîlcan, ar putea crede că, din punct de vedere turistic, Vulcanul nu are nimic de oferit. Realitatea este însă cu totul şi cu totul alta. Cu numai puţină (bună)voinţă şi câteva informaţii utile, orice turist care urcă o singură dată la Pasul Vîlcan, fie că face acest lucru în miez de iarnă sau în zilele toride de vară, îşi va dori negreşit să revină. Pentru că Pasul Vîlcan îşi are, în fiecare anotimp, farmecul şi poveştile sale.
Istoria spune că prin aceste locuri s-au preumblat dacii lui Burebista, în căutarea muntelui sfânt Kogaion. Aşa cum drumul care străbate Munţii Vâlcanului, din Oltenia spre Transilvania este cunosut ca fiind “drumul romanilor”, bătut de acum mai bine de 2000 de ani de oştile împăratului Traian, în drumul lor victorios spre Sarmizegetusa Regia.
Acelaşi drum a fost, secole de-a rândul una din principalele porţi de acces dintre Ţara Românească şi Ardeal, înainte de construcţia Defileului Jiului. Pe “drumul carelor” care şerpuieşte prin Munţii Vâlcanului, de la Schela la Vulcan, a trecut şi marele Voievod Mihai Viteazu, la 1600, în drumul său spre Viena. El chiar a petrecut o noapte pe aceste meleaguri, în locul cunoscut şi astăzi drept Poiana lui Mihai, în apropierea comunei Schela (Gorj). Aici se află de altfel şi un impresionant monument dedicat lui Mihai Viteazu şi, în fiecare an, la început de septembrie, este organizat un inedit festival artistic în memoria domnitorului.
Dinspre Valea Jiului, drumul care urcă în Pasul Vîlcanului, la 1440 de metri altitudine, până sub latura de răsărit a masivului Straja, trece printr-un peisaj de o frumuseţe aparte. Fie prin valea Morişoarei, fie prin valea Căprişoarei, fie prin valea Baleii, fie chiar pe sub coasta sau pe crestele vârfului Straja, dins-pre staţiunea cu acelaşi nume de la Lupeni, traseele turistice care duc la Pasul Vîlcan dezvăluie tot atâtea frumuseţi ale spectacolului naturii, cu un peisaj sălbatic, cu izvoare de apă bună şi păduri de o frumuseţe rară.
Iarna, Pasul Vîlcan devine un paradis al iubitorilor sportului alb, dar şi un loc de pelerinaj pentru cei care doresc să petreacă nopţi albe în intimitatea caracteristică cabanelor discrete de munte. Este adevărat, încă nu sunt multe locuri de cazare la Pasul Vîlcan, dar fiecare proprietar de căbănuţă din satul de vacanţă poate fi o gazdă primitoare pentru turiştii curajoşi, care se încumetă să urce, iarna, la schi sau săniuş, în Pasul Vîlcan. Deocamdată aici există doar o singură pârtie omologată conform standardelor, în lungime de 680 de metri. O alta însă se află în plin proces de amenajare, astfel încât până la căderea zăpezii să poată fi funcţională.
La Pasul Vîlcan, străvechi lăcaş de popas pentru turişti de-a lungul veacurilor, activitatea de turism specifică secolului XXI începe să se scrie abia acum. Autorităţile locale sunt decise să exploateze istoria acestor locuri şi să o transforme într-un punct de interes nu doar pentru români, ci şi pentru turişti din Europa şi din întreaga lume. Dincolo de investiţiile masive în infrastructura de acces, de cazare sau de practicare a sporturilor de iarna, Pasul Vîlcan este decis să le “vândă” turiştilor un mit. Un mit care vorbeşte despre un peisaj de basm atât de feeric şi misterios descris de Jules Verne în cunoscutul său roman “Castelul din Carpaţi”.
Dacă sunteţi pregătiţi pentru poveste, atunci fiţi pregătiţi pentru o incursiune turistică în Pasul Vîlcan. Istoria, frumuseţile naturii, ospitalitatea oamenilor, bucatele tradiţionale şi bucuria pe care o oferă muntele, în fiece anotimp, sunt tot atâtea motive care să vă răsplătească curiozita-tea de a vizita noul “Castel din Carpaţi”. Care se ridică, repede şi sigur, în Pasul Vîlcanului.
marți, 2 noiembrie 2010
De ce merg turistii la Straja ?
Staţiunea turistică Straja Lupeni a devenit, deja de câţiva ani buni, una dintre cele mai atractive destinaţii de vacanţă, pentru mii de români şi, fapt absolut îmbucurător, deja şi pentru câteva zeci de turişti străini. Puţini sunt însă aceia care ştiu că, până să ajungă aici, Straja a trecut prin numeroase transformări, prin investiţii enorme şi a avut nevoie de construirea unei imagini care să-i contureze statutul de destinaţie turistică atractivă.Dacă în circa 15 ani de zile, numărul turiştilor care vin în Straja a crescut de la câteva zeci la câteva mii, acest lucru i se datorează, în mod absolut incontestabil, în primul rând, omului de afaceri Emil Părău şi, mai apoi, unuia dintre veteranii Salvamontului din România, George Resiga.
Emil Părău, laureat al titlului de “cel mai bun investitor în turism din Valea Jiului”, considerat de mulţi drept “părintele” staţiunii Straja îşi mai aduce aminte că, în urmă cu mai bine de 10 ani, când şi-a transformat propria căsuţă de vacanţă în “Cabana Montana”, Straja nu exista ca şi destinaţie turistică pe harta României. “Primii mei turişti au fost nişte studenţi din Timişoara, pe care i-a adus la cabana mea, aflată încă, la vremea respectivă (4 februarie 1996), în construcţie, profesorul Bădiaş” îşi aminteşte Milu Părău primii săi paşi din ceea ce avea să devină o afacere de mare succes, pentru el şi pentru Valea Jiului. “Faptul că s-au simţit bine la noi, că au avut parte de cazare şi servicii la un preţ bun, i-a determinat pe acei studenţi să revină an de an, de atunci, la Straja. Mai mult, ei sunt cei care au dus vorba mai departe, despre Straja, şi aşa s-au pus bazele turismului în Straja” spune Părău.
Astăzi, după aproape 16 ani de la momentul descris de Emil Părău, site-ul staţiunii turistice Straja este cel mai vizitat site al unei staţiuni turistice din România, iar staţiunea din munţii Vâlcanului este una dintre cele mai căutate din Sud-Vestul şi Centrul ţării. În Straja există acum peste 100 de cabane, însumând câteva mii de locuri de cazare, există 7 pârtii de schi pentru toate categoriile de dificultate, toate dotate cu instalaţii de teleschi iar unele dintre acestea cu instalaţii de nocturnă. Accesul în staţiune este acum mult mai facil, datorită finalizării unei investiţii în modernizarea drumului de acces Lupeni - Straja (9 km), cu toate că, în sezonul de iarnă, asaltul turiştilor asupra staţiunii duce deseori la ambuteiaje auto. În Straja se poate ajunge şi cu telescaunul, al cărui punct de plecare se află la mai puţin de doi kilometri de centrul munici-piului Lupeni.
Nu doar practicarea sporturilor de iarnă sunt, astăzi, puncetele de atracţie din Straja. Aici, datorită aceluiaşi investitor Emil Părău, se numără o serie de alte obiective demne de a fi văzute. Iar ceea ce este şi mai interesant este că fiecare dintre aceste obiective are o poveste aparte. O poveste de viaţă, o poveste de suflet. Una dintre acestea este şi cea a imensei “Cruci a Eroilor” ridicată la Straja după modelul celei din Caraiman. Legenda spune că, în timpul Primului Război Mondial, un batalion întreg de armată a dispărut fără urmă în aceşti munţi. Tot legenda mai spune că, de atunci, an după an, pe muntele Straja cel puţin un om îşi pierdea viaţa. În 1996, un bec din cabana “Montana” s-a ars, în interiorul acestuia apărând semnul unei cruci. La sfatul călugărilor de la Sfânta Mănăstire Lainici, Emil Părău, împreună cu alţi cabanieri şi cu minerii de la mina Lupeni au ridicat, la cota 1550, pe o stâncă, o cruce din metal înaltă de 9 metri, în memoria ostaşilor români care s-au săvârşit pe aceste meleaguri. În mod la fel de misterios, odată cu ridicarea Crucii, nu au mai fost înregistrate decese la Straja iar staţiunea a fost cuprinsă de o dezvoltare uimitoare. “În mod categoric a fost un semn de la Dumne-zeu” - spune Emil Părău, om cu credinţă în Dumnezeu. Tot de numele acestui investitor se leagă construirea unui frumos lăcaş monahal, devenit loc de pelerilaj pentru sute de credincioşi care, an de an, urcă pe jos, din centrul Lupeniului până la schitul Straja, purtând pe umeri o cruce de 5 metri şi peste 200 de kilograme, în cea mai cunoscută procesiune a “Drumului Crucii” din România.
Tot printre punctele de atracţie ale staţiunii Straja se numără ursul Baloo, devenit deja un “cetăţean de onoare” al staţiunii. Ursul Baloo a fost crescut de veteranul cabanierilor de la Straja, Martin Domokos, de aproape 10 ani şi a devenit un simbol al staţiunii şi un prieten al copiilor. Aşa cum, în mod categoric, nu există turist care să fi venit la Straja şi să nu-l cunoască pe George Resiga. Şeful Salvamontului din Straja, George este unul dintre veteranii salvatorilor montani din România, cu o vechime de peste 30 de ani în domeniu, un om care nu doar că-ţi inspiră încredere şi siguranţă, ci este şi o veritabilă “carte de istorie”, un iscusit povestitor al snoavelor şi tradiţiilor din Straja.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)