luni, 28 septembrie 2009

România fără politicieni

Cu toate că politicianismul este o stare generală a naţiunii, România trece printr-o criză gravă a clasei politice. Categoric, dacă Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu ar vedea la ce se rezumă politica românească de astăzi, s-ar răsuci în mormânt.
Într-o Românie în care politica nu se mai face din vocaţie, ci doar din interes, într-o ţară în care arta discursului politic a fost înlocuită cu circul, scandalul şi demagogia, preşedintele Băsescu are foarte mare dreptate: România nu are nevoie de atâţia politicieni al căror singur “merit” nu pare a fi altul decât că ştiu să trăiască bine. Propunerea lui Băsescu de a desfiinţa una din camerele Parlamentului şi de a reduce numărul parlamentarilor de la 417 la numai 300 îl readuce pe Traian Băsescu într-o poziţie detaşată de lider de opinie al întregii naţiuni. Nu cred să e-xiste vreun român de rând care să spună că nu e de acord cu propunerea preşedintelui. Aşa cum nu cred că există vreun parlamentar care se poate declara de acord, fără a avea inima îndoită. Prin propunerea sa, Traian Băsescu a câştigat vreo câteva milioane de prieteni, dar şi ceva mai mult de 322 de parlamentari.
În Valea Jiului, mai în glumă, mai în serios, Hari Vochiţoiu comentează, mucalit, că România ar avea nevoie nu de 300 de politicieni în Parlament, aşa cum propune preşedintele Băsescu, ci numai de vreo 5 ! Poate că Vochiţoiu nici nu-şi dă seama cât de mult are dreptate când, mai în glumă, mai în serios, face această afirmaţie. Analizând “la rece” activitatea, tinuta şi prestaţia celor care-şi revendică în societatea contemporană statutul de politician, aproape că am putea spune că România ar avea nevoie măcar de 5 politicieni veritabili. Şi, mai ales, respectabili. Pentru că, dacă nu putem cere politicienilor de astăzi respect pentru doctrina politică, pentru istoria partidelor politice, le putem cere măcar să fie oameni politici atunci când vine vorba despre respectul reciproc, despre ţinută a discursului politic, despre… moralitate.
Imaginaţi-vă cum ar putea fi o Românie politică în care Mircea Geoană ar avea puterea de a nu fi mereu crispat în prejma lui Traian Băsescu, în care Crin Antonescu ar putea renunţa la ironiile le-gate de statura premierului Boc, în care Berceanu ar fi mai puţin mânios când vorbeşte despre Miron Mitrea, în care Marko Bela ar putea să-i întindă o mână lui Corneliu Vadim Tudor. Sau imaginaţi-vă o Vale a Jiului în care Dănuţ Buhăescu ar putea “aplauda” vreun proiect al lui Tiberiu Iacob Ridzi, în care Ilie Botgros şi Mihăiţă Nistor ar putea scoate Aninoasa din impas, în care Angela Stoica şi Alina Cârstoiu ar face împreună plăcinte de cartofi sau în care Cornel Resmeriţă nu ar fi de acord ca fiul său să fie uns cu forţa deputat.
Dacă nimic din toate aceste lucruri nu credeţi că poate fi posibil, atunci în mod cert preşedintele Băsescu are dreptate. Trăim într-o ţară în care avem prea mulţi oameni politici şi mult prea puţină politică demnă de acest statut. Poate tocmai de aceea Româ-nia este astăzi, la toate nivelurile, o ţară fără politicieni. Poate de aceea România are acum nevoie, mai mult ca niciodată, de un singur Parlament, de cel mult 300 de politicieni, dar în mod cert, are nevoie măcar de 5 lideri politici autentici. Altfel, istoria politică a României riscă să se oprească la… Nicolae Ceauşescu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu